duminică, 6 iunie 2010

Dunarea albastra

Melc, melc, codobelc / Scoate coarne bouresti / Si te du la Dunare / Si bea apa tulbure...
Cântecelul mi-a rasunat în urechi înca din zori de zi, când am urcat în autocaul care ne-a transportat la Passau - ultimul oras -port la Dunare al Germaniei. Nu stiu câti melci scoteau cornitele când, în copilarie, le cântam si nici nu stiu de ce le spuneam sa mearga la Dunare, sa bea apa tulbure... Tulbure si învolburata este însa Dunarea zilele acestea! Am gasit orasul trist, baricadat de saci cu nisip umed, înconjurati de miliarde de musculite. Localnicii curatau tacuti mâlul ramas în urma ultimilor ravagii facute de fluviul ce s-a mai revarsat o data, ca dealtfel dupa fiecare sezon extra-ploios. Doar turistii galagiosi, îmbracati colorat, au dat o nota vesela strazilor.
Datorita pozitiei geografice, la confluenta Dunarii cu Innul si Ilzul, Passau a primit suplimentar denumirea de "orasul celor trei râuri"si este un mare centru universitar ce a fost înca din epoca La-Tène un important centru economic si de comert. A pastrat numeroase urme celtice si romane si de-a lungul secolelor a fost scena multor evenimente politice si religioase. Orasul-vechi bogat în muzee, turnuri, biserici, castele medievale, ofera numeroase motive de a fi vizitat. Însa cea mai mare atractie o ofera excursiile de-a lungul Dunarii. Vapoarele de agrement gazduiesc excursionistii pentru câteva ore sau pentru câteva zile, în functie de interesul fiecaruia. Exista posibilitatea de a face o croaziera de la Marea Nordului, la Marea Neagra, din Rotterdam /Olanda, pe Rin, pe Main, pe Dunare, pâna în Constanta, strabatând 11 tari si 4 capitale.
Grupul nostru însa a optat pentru o plimbare de câteva ore, pâna în Linz/Austria si înapoi, o excursie însotita de muzica si bunadispozitie. Nu sunt un fan al genului slager (muzica de variétés) dar când esti în mijlocul prietenilor, totul capata alte dimensiuni, alta culoare. Nu m-am înghesuit între cei care au cumparat CD-uri sau au tinut neaparat sa aiba o poza cu autograf, dar am fredonat refrenele cu texte usoare sau doar am lalait, m-am prins la brat cu comesenii si ne-am unduit pe ritmul muzicii, am aplaudat si am petrecut câteva ore deosebit de placute. Cei mai multi dintre pasageri (1100 persoane) au preferat aerul conditionat, temându-se de puterea razelor de soare si au ramas în restaurantul dispus pe doua etaje, terasa superioara a vaporului ramânând aproape goala. Am savurat combinatia ideala de soare si briza Dunarii, ne-am jucat de-a "Jack, I'm flying", am facut o gramada de fotgrafii si am încercat sa ne imaginam cât era Dunarea de albastra pe vremea lui Ivanovici sau Strauss. Am râs si am povestit cu prietenii cu care nu ne-am mai vazut de la revelion decât o singura data si fiecare a avut muuuulte de spus, pâna când povestile au ajuns "la zi".
Seara, când vaporul s-a întors în port, am marit pasul spre autocar, lasând în urma noastra cohorda de tântari si musculite. Am ajuns din nou în Augsburg pe când cerul era brazdat de fulgere ce prevesteau dezlantuirea iminenta a unei furtuni. N-am mai avut norocul de a ajunge acasa pe uscat! De la tramvai si pâna acasa, ploaia a reusit sa ne ude pâna la chiloti! Dupa un dus fierbinte, somnul a fost mai dulce ca niciodata!
video

2 comentarii:

  1. Si uite asa vedem si noi Passau si Linz :) Multumiiim!
    Si noi am vrea sa le aratam melcilor din gradina noastra drumul catre Dunare, ca s-au inmultit peste masura :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai melcii nu vin când e umed? vin si când e seceta? hm, habar n-am dar cânta-le, cred ca ajuta! :))
    Passau e tare frumos, am hotarât ca mai venim o data, în weekend, ca n-am reusit sa vedem castelul cu turnuri medievale, de pe versantul ce strajuieste Dunarea. Si nici muzee n-am vizitat.

    RăspundețiȘtergere