joi, 30 septembrie 2010

Nu pot spune "Non, je ne regrette rien"; ridic din umeri si fredonez "Circle of life"

M-a fascinat în copilarie un serial-mut de desene animate, cu un baietel care avea un creion fermecat si un burete; ziua-ntreaga desena si totul devenea realitate. Viata lui se desfasura pe o coala luuuuunga de hârtie. Când intra în încurcaturi, derula pagina, stergea greseala din trecut, facea corectura necesara si totul redevenea minunat.
Anii au trecut - nici macar copiii mei nu mai sunt chiar copii - dar de câte ori ajung sa ma întreb "ce ar fi daca...?, cum ar fi fost daca...?" ma gândesc ca bine mi-ar fi prins, nu neaparat un creion fermecat, dar macar un burete fermecat!
Sunt atâtea momente în viata mea pe care as vrea sa le retraiesc, din nou, si din nou, si din nou...Sunt si alte câteva pe care as vrea sa le sterg, sa nu fi existat niciodata!
Dar nu traim într-o lume cu vrajitori, nici macar masina timpului nu a fost descoperita decât în romanele SF, deci trebuie sa accept si sa traiesc realitatea... Filozofii spun ca realitatea este felul în care fiecare individ percepe viata, si, a-ti trai viata - este o arta!
Trebuie doar sa sti: cu cât traiesti mai intens, cu atât satisfactiile si suferintele sunt mai puternice, si cu cât încerci sa întelegi ceva mai profund, cu atât mai mult îti dai seama cât de limitate-ti sunt cunostintele. Dar peste toate, nu ai voie sa uiti ca totul este relativ!
În rest... este simplu! Ca într-un film... Fiecare este actorul propriei vieti si scenariul ni-l scriem (aproape) singuri... ca baietelul din desenele animate. Atâta doar ca, ce a fost o data pus în "scena", nu se mai poate rectifica!
Suntem unici, ca fiecare clipa ce vine si trece...
Oftez de multe ori si-mi spun: "ce bine era, când eram copil!"


Multumesc mult pentru pinguri: Vania, Cosmin Stefanescu, Gabriela, Word of solitair, Teo Negura, Caius, Natasa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Tetris.

Împachetam si înca mai râdem...



marți, 28 septembrie 2010

Alan-dala

Lucrez într-un birou-compartiment relativ mic, douazeci si trei de persoane si fiecare poarta în sine un mic univers... Avem necazuri si bucurii, ca peste tot în lume. Saptamâna trecuta doi colegi s-au casatorit, unul pentru prima data, altul - în pragul pensionarii, a îdraznit sa faca o a doua încercare spre a fi fericit... O colega e domnisoara bartâna, unul nu a avut noroc nici macar a treia oara si un altul e holtei înrait!
Ieri dimineata, un alt coleg a devenit taticul unui baietel dolofan; alt coleg zace în spital de patru saptamâni si un altul trateaza de câteva zile, acasa, o gripa banala. Trei alti colegi efectueaza concediul de odihna, alti doi sunt "împrumutati" unei alte firme, pe o perioada nelimitata de timp.
Un coleg este citat mâine într-un proces, ca parte pârâta, altul ne-a anuntat fericit ca vineri va împlini jumatate de secol si doreste sa faca cinste cu un mic-imbis la pauza de amiaza.
Unul se auto-amageste cu ideea ca fiul lui, dupa noua clase, a facut destula scoala, altul se zbate sa-si înscrie fiica - nu prea dotata din punct de vedere intelectual, la o scoala de meserii privata, înhamându-se la datorii pe care nu stie cum le va achita. Eu numar ca mai sunt doar trei zile si fiica mea pleaca din casa, la Uni în München.
Unul joaca golf, altul e scafandru amator, altul e mare microbist, doua colege participa la alergarile organizate regulat de municipaltate, trei sunt grasi si pentru ei chiar si urcatul scarilor repetat este sport extrem, doi sunt schiori înnascuti, unul foloseste bicicleta chiar si când zapada este pâna la genunchi...
Suntem atât de diferiti si totusi, aici la servici, suntem un Team de prima clasa!

Grea întrebare!

Din cele cinci melodii propuse saptamâna aceasta de Teo, doua sunt preferatele mele categoric, dar votata trebuie doar una! Alegeti si voi...eu ma mai gândesc pâna duminica seara :)

duminică, 26 septembrie 2010

Este semn ca am îmbatrânit ?

Iubesc momentul înserarii, când în casa este liniste si sunt singura. Ma asez în fotoliu, cuibarita în patura moale, lânga semineu si privesc dansul umbrelor pe pereti. Las gândurile libere... Jarul pocneste si flacarile joaca scene din viata mea. Trecutul, prezentul si viitorul se intersecteaza, se suprapun atât de perfect, încât nu mai stiu exact ce este, ce as fi dorit sa fie, ce sper ca se va întâmpla...
Ca într-un film mut, expresia scenelor e completata de senzatii de-o clipa. Soapte, atingeri, dureri, bucurii, mângâieri, chipuri dragi, arome uitate. Vin ca o parere si pleaca... la ceasul amurgului, când în casa este liniste si sunt singura.
Ma pierd în negura viselor. Revin în prezent din când în când, sa mai arunc un lemn pe foc...

Ping: Fly, Alina, Vania, Gabriela, Ana Usca, Ioan Usac, Teo Negura, World of solitaire, Cosmin Stefanescu, Alex Mazilu, Mosu, Roxana, Cristian Lisandru, Giulia, Ninu, Natasa, Blog feminin, Caius, Tetris, Vaca Verde, Donca, Elisa, Orfiv, Link-ping, Vero, Zâna, Paul, Paul, Anamayana, Ceska, Acuarele.

vineri, 24 septembrie 2010

Ma gândesc asa câteodata...

... cine este de fapt aceasta Doamna Toamna?!
Am auzit ca ar fi o artista excentrica, foarte bogata. Calatoreste în jurul lumii si poposeste aici, în jur de trei luni pe an. Câteodata soseste fara a-i simti de veste, alta data vine val-vârtej si se apuca imediat de pictat. Se duce foarte devreme la culcare si se trezeste destul de târziu... viata boema! Cu toate ca nu mai aduce nimic nou în stilul artistic pe care-l abordeaza, reuseste totusi sa ne farmece în fiecare an cu maiestrie; fantasticele ei combinatii de galben-auriu, rosu-aramiu, verde si maro, sunt unice!
Picteaza si cocheteaza cu Soarele. Sunt zile când esti sigur ca s-au logodit si crezi ca anul acesta, în sfârsit se va finaliza si casatoria, însa exact atunci începe sa tune si sa fulgere! Si se repeta circul de anul trecut! Soarele nu se mai arata si ea devine o adevarata furtuna! Alearga nervoasa dintr-o parte în alta, îsi abandoneaza lucrarile începute, ba chiar le deterioreaza! Nu-i mai place nicio frunza, nicio floare. Le mototoleste si le arunca pe jos, le calca în picioare, apoi îsi face bagajele si pleaca.
Si nimeni nu mai aude nimic despre ea, pâna la sfârsitul verii urmatoare...

joi, 23 septembrie 2010

A sosit Toamna

Pe 23 septembrie 2010, 05:09, ora României, a avut loc echinoctiul de toamna, care marcheaza începutul toamnei astronomice în emisfera nordica si al primaverii în emisfera sudica - unde tocmai a avut loc echinoctiul de primavara.

Soarele a trecut prin punctul autumnal, unul din cele doua puncte în care ecliptica intersecteaza ecuatorul ceresc, ziua a devenit egala cu noaptea ...si la noapte ne va zâmbi o luna plina.

Va doresc o toamna minunata!

Profit de ocazie si pinguiesc :) Alina, Fly, Mosu, Vania, Caius, Natasa, Ana Usca, Sorin Usca, Link-ping, Vero, Paul, Ninu, Acuarele, Roxana, World-of-solitaire, Cosmin Stefanescu, Gabriela, Anamayana, Vaca verde, Tetris, AngiGhita, Orfiv,
Giulia, Elisa, Alex Mazilu, Ceska, Victoria, Irina, Micile mizerii, Donca, Mariana - bunatati simple, Lucian, Ema Hategan, Andi Bob, Ella, Joco, Zâna, Mara, Paul, Acuarele1.

miercuri, 22 septembrie 2010

S.O.S.

Stiu, cei mai multi veti zâmbi si veti spune: are si asta probleme, ce sa zic! Vor fi si dintre aceeia care vor gândi: e cursul normal al vietii, de ce se plânge?!
Stie însa cineva cât de greu este?!
În ochii fetitelor mele am gasit puterea da a rezolva totul, de a sti totul, de a putea totul! Am învatat împreuna numele florilor, am exersat râsul sanatos în fiecare zi, am ascultat vraja valurilor în scoici, am citit povestea pietrelor, am pictat oua pentru fiecare Paste, am învatat cântecul frunzelor, l-am asteptat cu emotie, în fiecare an, pe Mos Craciun, si mult, mult timp, eu am fost Universul. Chiar si când le mai pedepseam, îmi spuneau ca "esti cea mai buna si frumoasa mamica din lume!"
În perioada lor de adolescenta, am fost cea mai buna prietena. Am devenit în ochii lor o mamica moderna si eleganta, pe gustul si sfatul careia se pot baza, cu care se poate glumi si discuta despre orice. Am fost punctul de sprijin al Universului... Am calatorit, am vizionat filme, am pictat, am citit, am cântat si am dansat împreuna, si când ne-am mai certat, cel târziu a doua zi au recunoscut ca "mama are dreptate!"
Dar acum...Mai sunt zece zile si studenta mea pleaca de acasa! E fericita, cânta si danseaza si când ma pupa, se uita prin mine. Nu povesteste despre altceva decât despre viitoarea ei locuinta si...eu sunt doar cea care trebuie sa sprijine financiar întreaga actiune. Doar sunt mamica!
Prietenul ei este acum cea mai importanta persoana, el stie, poate si rezolva cel putin jumatate din tot ceea ce stie, poate si rezolva ea. Ea si eu am devenit doua Universuri... si tare mi-e greu sa accept ca puiul meu e sigur pe zbor si vremea e sa paraseasca cuibul. Ca toti puii... A venit toamna!

duminică, 19 septembrie 2010

Weekend

Motto-ul întâlnirii noastre a fost: sa ne bucuram de viata, asa tinere si frumoase nu vom mai fi mâine! ... Am râs asa zgomotos ca în timpul liceului, ne-am plimbat, am pozat, ne-am catarat în copaci, am învartit inelul de aur la Fâtâna frumoasa si ne-am pus câte o dorinta, am mâncat fara sa ne mai gândim la siluete, am facut cea mai simpatica combinatie de româna, germana si franceza, am facut glume în fiecare secunda, am admirat florile si ne-am bucurat de soarele de toamna...
A fost un minunat sfârsit de saptamâna alaturi de prietene dragi, petrecut la Nürnberg! Urmatoarea întâlnire este la...?

vineri, 17 septembrie 2010

Efluvii nostalgice

Reteta -postarea de ieri, am scris-o gândindu-ma la generatia mea :)) (se potriveste însa destul de bine si altora). Toamna ne ravaseste amintirile...siiiii.... mâine urmeaza sa ma întâlnesc cu alte trei foste colege, din acele vremuri bune, cu care voi petrece minunatul sfârsit de saptamâna!
Am început clasa a-I-a alaturi de Simona si Mihaela, Nicoleta ne-a fost colega în clasa paralela. Apoi la liceu, ele trei au fost colege de clasa si eu într-o clasa paralela. Mai departe, Mihaela si Nicoleta au fost colege de facultate, Simona a studiat altceva, eu altceva si drumurile ni s-au despartit...
Nu vreu sa va spun câti zeci de ani au trecut de atunci, pentru ca nu îi simtim! Au trecut ca-n vis! Parca a fost ieri... Noi suntem aceleasi si am ramas prietene. Si pentru ca aici, departe de orasul de bastina, surpriza de a întâlni întâmplator un fost coleg este foarte-foarte redusa, organizam noi din când în când, o mica întâlnite. Cu aceeasi emotie si bucurie ca la fiecare început de an scolar astept si aceasta revedere!
De vreme nu ne pasa! cu atât mai putin de vremuri!

Închei cu o gluma în imagini, care se intituleaza: 1, 2, 3... how quickly the years pass! :)))

joi, 16 septembrie 2010

Ce v-a ursit muzica...

Pe blogul Anamayanei am gasit aceasta simpatica lista a hiturilor pe zile si ani. Daca sunteti curiosi sa aflati sub titlul carei melodii s-au desfasurat anumite evenimente din viata voastra, atunci nu mai stati pe gânduri!
Spre exemplu, când m-am nascut eu, toata lumea întreba: do you love me? ;))

Reteta

Se aduna copiii din cartier, se amesteca, se împart pe clase, se adauga litere si cifre si se modeleaza patru ani. Se-ndulceste, se sareaza si se pipereaza cu diversi profesori, se trece totul printr-o sita de examene, se acopera cu sablonul vremii si se lasa la dospit.
Aluatul obtinut se preseaza în matrita Ministerului învatamântului, dându-i forma de absolvent, se garniseaza cu multa muzica, se pudreaza cu idealuri si se coace la focul adolescentei.
Se serveste vietii însiropat în vise...

miercuri, 15 septembrie 2010

Lumea si Tu

Am gasit o statistica deosebit de interesanta care spune ca, daca populatia lumii ar fi împartita proportional, în comunitati mici de câte 100 persoane, atunci grupurile ar fi constituite din:
57 asiatici, 21 europeni, 14 americani, 8 africani;
52 femei si 40 barbati;
70 de culoare si 30 albi;
70 alte religii, 30 crestini;
89 heterosexuali si 11 homosexuali.
Dintre toti acesti oameni, 80 ar trai sub nivelul mediu de trai, 70 ar fi analfabeti, 50 ar fi subnutriti, unul ar muri si alti 2 s-ar naste, unul ar avea PC si doar unul ar detine un titlu academic.
Daca astazi poti spune ca esti sanatos, atunci esti mai fericit decât un milion de oameni, care, poate chiar saptamâna viitoare nu vor supravietui bolii...
Daca nu ai trait experienta unui razboi, n-ai simtit pustietatea din timpul prizonieratului, agonia sau chinurile foamei, atunci esti mai fericit decât 500 milioane oameni...
Daca îti poti permite sa mergi la biserica fara sa-ti fie frica sau sa fii amenintat cu moartea, atunci esti mai fericit decât 3 miliarde de oameni...
Daca în frigiderul tau se gaseste ceva mâncare, ai un acoperis deasupra capului si ai un pat în care sa te întinzi, atunci esti mai bogat decât 75% din populatia lumii...
Daca ai un cont la banca sau ai ceva bani în portofel, atunci apartii acelor 8 % de "înstariti" ai acestei lumi...
Daca citesti aceasta statistica, atunci nu apartii celor 2 miliarde de oameni ce nu au învatat niciodata sa citeasca...
Concluzie:
Lucreaza ca si când n-ai face-o pentru bani!
Iubeste ca si când nu ai fi fost ranit niciodata!
Danseaza ca si când nimeni nu te-ar privi!
Cânta ca si când nimeni nu te-ar auzi!
Traieste ca si când Paradisul ar fi pe Pamânt!
PS: foto

marți, 14 septembrie 2010

Multumesc PRIETENI!

Îmi vine sa strig EVRICA! dar nu am descoperit nimic! Am stiut ca oamenii sunt buni si frumosi! Am stiut ca atunci când cineva are nevoie de ajutor, se gasesc inimosi care ajuta! acum câtiva, alta data alti câtiva si ... omenia nu va disparea!
Daca ar fi iesit acum Diogene din butoi, i-ar fi picat felinarul din mâna! Ninu al nostru a fost salvat! Lucrarile de reparatii au început si asta datorita inimosilor care au raspuns apelului meu si carora nu gasesa cuvintele potrivite sa le multumesc! Multumesc Steliana! Multumesc Paul! Multumesc Alina! Multumesc Fly! Multumesc Anamayana! Multumesc Mara! Multumesc Mosu! Pentru ca eu stiu câteceva despre voi si stiu ca fiecare trece exact acum printr-o etapa grea, trebuie sa spun ca gestul vostru de a-l ajuta pe Ninu merita profunda admiratie!
Multumesc deasemenea lui Vania, Caius, Natasa si Onu&Madi pentru faptul ca au preluat linkul pe blogurile lor!
Multumesc tuturor acelora care au citit, care însa de data aceasta nu au fost pregatiti pentru acest pas. Înca nu, dar cu siguranta în urmatorul caz!
Va multumesc din suflet! Îmi cer iertare ca am disperat ( doar doua zile), suntem oameni si avem fiecare zile mai slabe si mai gresim!

Fotografiile mi le-a trimis Ninu. Actiunea a demarat, dupa cum vedeti! Va multumim!

duminică, 12 septembrie 2010

Cred ca am sa renunt la BLOG...

Acum doua zile mi se parea atât de usor: daca fac apel aici, pe blogul meu, precis se vor gasi cel putin cinci persoane care gândesc asa ca mine...Pentru ca, în Blogosfera ca si în viata reala, cine se aseamana, se aduna. M-am înselat însa!Cu, sau fara 40 de lei, viata fiecaruia s-ar fi desfasurat mai departe la fel... Pentru Ninu ar fi însemnat însa mult! Ar fi înteles ca semenii lui sunt frumosi si buni! Dar...Nu cinci, nu doua...nici macar o persoana nu a raspuns asa cum speram! Trist...dar adevarat!Concluzia mea este ca... eu nu am ce cauta aici, printre VOI! Sunteti toti poleiti si înzestrati cu calitati morale care mi-s straine! Ma retrag... Ramâneti în LUMEA voastra!
PS: Mai astept pâna vineri 17 septembrie 2010... Stiu, nici Lumea nu s-a facut în trei zile. Speranta moare ultima!

vineri, 10 septembrie 2010

Unde sunt adevaratii BLOGERRI?!

Minunata e Lumea Blogosferei! Stam comod pe locul preferat, scriem sau accesam pagini care mai de care mai interesante!
Unele descriu concedii minunate, altele filme sau concerte; unele ofera delicioase retete culinare, altele sfaturi în gradinarit; multe prezinta impresionante poze cu catelusi sau pisoi parasiti, altele au culori politice... Unii dintre noi dovedesc deosebit talent scriitoricesc, sensibilitate poetica, altii arata ca sunt mari artisti fotografi!
Exista o adevarata retea de prietenii virtuale. Ne scriem, ne trimitem lepse, glume, ne facem complimente sau ne criticam. Dar ce facem atunci când unul dintre noi are nevoie de ajutor?! Ne prefacem ca nu observam?! La ce sunt buni prietenii daca nu sa sara în ajutorul aceluia care are nevoie?!
Prietenul nostru Florin /Blogul lui Ninu, a fost lovit înca o data de soarta! Platforma acoperisului s-a darâmat - în Ajunul nasterii Maicii Domnului... Ce fel de crestini suntem, daca nu ne impresioneaza necazul lui? Ploua, e frig si va fi din ce în ce mai frig... Propun sa ne trezim din romanta de toamna si sa-l ajutam, ca e de-al nostru!
Renuntati o zi prin a va autocompatimi si fiti un pic generosi! Ninu nu ne are decât pe noi! Întindeti mâna si ajutati! (prin Western Union, într-o clipita)
Si mâine dragi prieteni ... mâine ne vom simti mult mai bine si ne vom continua activitatea bloggeristica un pic mai mândri de noi!
Va multumesc si va doresc un minunat sfârsit de saptamâna! Si acum... pingurile de vineri: Zâna, Paul-taclale, Paul, Carmen, Fly, Alina, Vania, Elisa, Giulia, Cosmin Stefanescu, Anamayana, Victoria, Tartoras, Roxana, Vaca verde, Tetris, Mariana, Madi-Onu, Ceska, Alex Mazilu, Caius, Natasa, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Ana Taroras, Meellla, Acuarele, Mara, Orfiv, Link-ping, Mosu, Lucian, Gabriela, Andi Bob, Irina, Donca, Mariana-Micile mizerii, Lukluk, Base-tara nordului, Belle de Jour, Joco, Imagini Delani, Angi Ghita, Nely, Oana, Ruxy, Vero, Plante de leac, Ema Hategan, Jacob, Carmen Musat Coman.

miercuri, 8 septembrie 2010

Toamna se numara bobocii...

Astazi, Bobocelul meu a mai adaugat un boboc la buchetul anilor.
Sunt tare mânadra de ea! O privesc si nu-mi vine sa cred! Parca mai ieri îmi duceam fetele la gradinita, una în brate, agatata de gâtul meu, alta de mânuta, lipita de fusta. Si azi?... În câteva zile, Adela mea începe cursurile Universitatii din Augsburg. Este studenta la Engleza-Geografie. Va deveni profesoara... Jur ca nu mi-am influientat copilu cu nimic în alegerea luata, însa trebuie sa recunosc, un vis de-al meu din adolescenta, a fost sa devin profesoara de engleza. Mama mea si-ar fi dorit sa predea geografia... Curios cum le învârte si le potriveste câteodata Viata!
Si uneori, visele devin cu adevarat realitate!
PS: De zece ani, ziua Adelei o serbam si printr-o vizita la Plärrer - târgul de toamna.. Astazi însa ploua si e friiiig!... Frumosul obicei a fost abandonat!

marți, 7 septembrie 2010

S-a întâmplat...

Vara l-a parasit! Profund ranit, Soarele a însângerat cerul la rasarit... Norii hipersensibili s-au adunat în jurul lui si au început sa plânga... Toata ziua!

Tot restul saptamânii?!
PS: Multumesc pentru pinguri: Vania, Madi+Onu, Tetris, Caius, Natasa, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Cosmin Stefanescu, Zâna.

luni, 6 septembrie 2010

Sosesc vedetele

La întâi septembrie a început oficial Festivalul Filmului din Venetia, dar vedetele cinematografului international, abia de azi au început sa se lase vazute pe Lido. Presedintele juriului din acest an este Quentin Tarantino si filmele luate sub lupa criticilor sunt:
Attenberg Athina Rachel Tsangari, Grecia
Barney’s Version Richard J. Lewis, Canada / Italia
Black Swan Darren Aronofsky, USA
Black Venus Abdellatif Kechiche, Franta
Detective Dee and the Mystery of Phantom Flame Tsui Hark, China
Happy Few Antony Cordier, Franta
Meek’s Cutoff Kelly Reichardt, USA
Miral Julian Schnabel, USA/Franta/Italia/Israel
Noi Credevamo Mario Martone, Italia
Norwegian Wood Anh Hung Tran, Japonia
La Passione Carlo Mazzacurati, Italia
La Pecora Nera Ascanio Celestini, Italia
Post Mortem Pablo Lerrain, Chile
Potiche Francois Ozon, Franta
Promises Written in Water Vincent Gallo, USA
Road to Nowhere Monte Hellman, USA
A Sad Trumpet Ballad Álex de la Iglesia, Spania
Silent Souls Aleksei Fedorchenko, Rusia
The Solitude of Prime Numbers
Saverio Costanzo, Italia
Somewhere Sofia Coppola, USA
13 Assassins Takashi Miike, Japonia
Three /Drei Tom Tykwer, Germania

Zori de zi

La vremea când azi m-am trezit, pe cer mai statea spânzurat un ciot de luna :)
Apoi, pâna când sa apara soarele, doua "comete" au maturat în graba locul...

duminică, 5 septembrie 2010

One more time

Nimeni nu mai este sigur... este înca vara sau a venit deja toamna?!
Ieri seara a plouat zdravan, azi dimineata a fost ceata deasa si apoi... s-a întâmplat ca Vara sa ne surprinda înca o data cu frumusetea ei! One last time?!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

A trecut vara

Nu vreau sa accept ideea! Însa diminetile sunt tot mai reci si de cele mai multe ori învaluite în ceata. Miroase a... toamna. Nu mai e vreme de baut cafeluta pe balansoar, de umblat cu picioarele goale prin iarba...
Privesc melancolica în gradina. Hortenziile-mi zâmbesc mândre, ca doar începe sezonul lor. Frunzele copacilor asteapta parca nerabdatoare noul machiaj si se întreaba chicotind "Oare o sa ne stea bine cu ceva ruginiu si oranj?". Câtiva zucchini întârziati, îsi lungesc gâturile, încercând cu disperare sa scape de melci. Zmeura atârna grea pe ramurele, ca globurile în pomul de Craciun. Trompetele Îngerilor troneaza pe terasa, în toata splendoarea lor si împrastie cu gratie suave miresme. Trandafirii înrourati, spera ca poate astazi vor ajunge în glastra, pe noptiera mea. Le spun "Heeei! asteptati la rând, nu toti de-odata!". Doar Floarea Soarelui sta trista într-un colt, pentru ca-si vede iubitul din ce în ce mai rar...
Oare a fost vara anul acesta?!

PS: acest minunat Fluturas mi-a fost dariut de catre Donca, sa-mi fie trecerea mai usoara în noul anotimp :) Multumesc mult!

Beyoncé


Beyoncé împlineste astazi 29 de ani, are 13 Grammys, un ASCAP Pop Songwriter Award, o multime de Brit Awards, MTV Europe Music Awards, MTV Video Music Awards, un National Association for the Advancement of Colored People(NAACP) si fani de toate vârstele, pe toate continentele.

vineri, 3 septembrie 2010

Astazi... pe biroul meu


Când ai "ochi format" vezi dragostea chiar si într-o ceasca cu resturi de cafea :)))
Stiu! Imaginatie am cu carul!
**********************************************
Si pentru ca e vineri, pinguesc: Fly, Madi-Onu, Cosmin Stefanescu, Elisa, VacaVerde, Vania, BelleDeJour, Ceska, Meellla, Giulia, Paul, Zâna, Link-ping, ISUsca, AnaUsca, Caius, Natasa, Orfiv, Anamayana, Tetria, Roxana, Gabriela, Ninu, Mosu, BunatatiSimple, Vis sau Realitate, AndiBob, Irina, Victoria, Vero, Acuarele, Donca, MicileMizerii, Alina, Lucian, Lukluk, Base, Joco, Delani, Mara, IuliaGhita, Nely, Oana, Ruxy, PlanteDeLeac, EmaHategan, AnaTartoras, Has -pentru ca sper sa revii, Jacob - pentru ca astept sa revii, CarmenMusatComan

miercuri, 1 septembrie 2010

Cei cinci MAGNIFICI

Ca într-un film ce împleteste cu maiestrie actiune, cultura, romanta si aventura, am pasit veseli - în compania celor doi F si-un A, în cel mai frumos concediu ce ni l-am putut imagina!
Nu am avut ambitia de a depasi recordul urcatului scarilor Turnului Perlach, dar am admirat panorama orasului de la înaltimi ametitoare; nu ne-am gravat numele pe peretii celui mai înalt turn de biserica din lume, dar am fost mândri ca am vizitat vârful Münsterului din Ulm; nu am baut rom ca marinarii, ne-am plimbat doar cu vaporasul printre cheile Dunarii, apoi am testat cea mai buna bere Weltenburg, în cea mai veche berarie din lume; ziua de nastere a Feliciei, am serbat-o în restaurantul rotitor al turnului de televiziune Olympiapark unde ne-am lasat transportati de lift, cu viteza de 7 metri pe secunda.
Dupa atâta antrenament, trecerea Alpilor a fost o bagatela, iar rasfatul pe malul Lacului di Garda a fost bine meritat! Cea mai frumoasa combinatie pe care natura a reusit-o aici - ne-a apartinut: munti ce zgârie cerul cu vârfurile ca sulitele, împrejmuind lacul enorm, limpede, de un albastru ireal! Mai adaugam zilele însorite, noptile cu luna plina si Verona la o aruncatura de bat... Ce poate fi mai perfect?!
La întoarcerea acasa, o zi la piscina si o seara în parcul de distractii Plärrer, au completat tabloul unui concediu perfect!
De ce oare timpul trece necrutator de repede peste momentele dulci si parca se-mpotmoleste în zile monotone, ca azi - prima zi de servici?!