vineri, 1 aprilie 2011

Ora de "Stiintele naturii"

Saptamâna trecuta - vineri, ma aflam în muzeul "Omul si Natura" (Museum Mensch und Natur) din München si m-a impresionat faptul ca în multe sali am întâlnit grupuri de elevi, care desfasurau ora de stiintele naturii. Comportamentul lor dovedea ca nu sunt aici pentru prima data.
Cei mai mici, se zbenguiau ca într-o drumetie în padure. Jucându-se, îsi verificau cunostintele în legatura cu forma frunzelor si culoarea scoartei copacilor, trilul pasarilor si stilul de viata al vietuitoarelor padurii.

Copiii dintr-o alta clasa, învatau despre dinozauri si fiecare completa în caiet un chestionar.
"În muzeu, copiii învata mult mai usor", mi-a spus unul din profesorii care raspundeau de aceasta activitate. "Exponatele îi ajuta sa-si imagineze totul, animatiile transforma învatarea într-o poveste captivanta prin care copiii memoreaza usor si repede diferite notiuni".

Lectia celor mai mari se desfasura un pic altfel. Prin statii walkie-talkie profesorul si elevii erau în directa legatura, fara a-i deranja pe ceilalti vizitatori ai muzeului. Mi-au atras atentia fetele destinse ale copiilor si dorinta de a participa activ la dialogul despre formarea galaxiei, despre planete, despre aparitia vietii pe Pamânt.

I-am privit cu admiratie si mi-am amintit despre sistemul clasic de învatare, din timpul când eram eu eleva, despre atmosfera oarecum tensionata din timpul orelor, despre relatia distanta elev-profesor. Învatam pe de rost lectiile din manualele la care, rar aveam un grafic sau o fotografie. Nu era usor nici pentru cadrele didactice, nici pentru copii. Astazi însa... este totul altfel! Nu este de mirare ca actualele generatii de elevi sunt dezinvolte si sigure, copiii sunt tot mai precoci si creativi.

12 comentarii:

  1. Sailor,
    I like to visit museums still today :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper ca vizita la muzeul asta nu scuteste copii de o vizita in padurea adevarata. Gradinita gazei a avut acum doua saptamani cu copiii mai mari "eine Waldwoche!". Ce incantati au fost...... La 8 dimineata plecau echipati corespunzator, carand un bollerwagen dupa ei spre padure. Cu cantec inainte....

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce coincidenta!!... :) Chiar intentionez sa ajung aici, in cadrul unui proiect!... :)
    Foarte frumos trebuie sa fie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceska,
    bineînteles ca plimbarile în padure sunt cele mai importante în procesul cunoasterii naturii, dar, cum sa le arate profesorul copiilor, spre exemplu, cum arata o ciocanitoare sau cum cânta o mierla, sau care e ciuperca otravitoare? în muzeu învata toate acestea si în padure se bucura sa descopere ce au învatat. Mi se pare corect!
    Mi-l închipui pe Gâza al tau, cu rucsacul în spate, cântând, alaturi de "comilitonii" lui :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Acuarele,
    ti-am scris mail, astept detalii. Trebuie neaparat sa ne vedem. Pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte frumos. Adevarul este ca in acest fel, informatia este mult mai ampla si mai diversificata, se impregneaza mai puternic in memorie. Pe vremea cand era noi scolari, totul se baza pe memorizare mecanica, de cele mai multe ori. Acum copiii au acces la informatie din primul an de viata iar la varstele fragede, informatia se stocheaza foarte usor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabriela,
    ai dreptate! accesul la cunoastere, are astazi cu totul si cu totul alte norme. Si ce bine ca este asa!

    RăspundețiȘtergere
  8. "Azi este cu totul altfel"..., insa nu in Romania;
    Poate ca normalitatea educatiei ma (mai) consoleaza cand ma gandesc la nepotii din Chicago; au lectii cu imitatii de aragaz, chiuvete, microunde, cabine de dus..., ca sa dau niste exemple.
    Oricum, eu cred ca invatamantul german si englez sunt cele mai performante...

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  9. Daurel,
    ma bucur sa aud ca nepoteii tai învata în Chicago! americanii au cu totul alt sistem de învatamânt si de altfel, alt stil de viata, total diferit de al europenilor.... Ar fi interesant sa ne povestesti din când în când din experientele copiilor si nepotilor tai în US :)
    Ce pacat ca România bate pasul pe loc!
    Eu îmi amintesc cu atâta drag de profesorul de franceza din liceu; el avea un stil de predare cu totul aparte! vorbea cu noi doar pe franceza, dar se ocupa de educatia noastra pentru viata, mergeam împreuna la expozitii, muzee, plimbari în parc si discutam despre tot ce ne interesa. Orele lui erau cele mai frumoase! Din scoala generala îmi amintesc cu mult drag de diriginta - profesoara de matematica... atâta devotament, mai rar! Femeia aceasta se nascuse sa fie profesoara-mama!

    RăspundețiȘtergere
  10. Pe langa mediul natural in care traiesc elevii mei,un astfel de muzeu le-ar raspunde la multe intrebari.Pana atunci ne folosim de ce avem...carti,planse ,desene...

    RăspundețiȘtergere
  11. Angi,
    da... asta este situatia!
    Mediul natural a fost, este si ramâne cel mai important mod de a cunoaste viata, asta e clar! Doar ca pentru explicatii... natura nu ne ajuta la momentul potrivit, cu exact exemplul potrivit. Cu siguranta ca tu esti o profesoara buna si încerci sa scoti ce e mai bun din materialul didactic ce-ti sta la îndemâna.

    RăspundețiȘtergere