sâmbătă, 8 octombrie 2011

Ce se poate face la Paris?

Intr-o sala de dans din Paris, un român se apropie de o domnisoara.
- Dumneavoastra dansati, mademoiselle? întreaba foarte gentil.
- Sigur! raspunde cu speranta fata, ridicandu-se in picioare.
- Ce bine! spune tânarul asezandu-se pe scaunul lasat liber. Eram asa de obosit...
***************************************************************************
Nea Nicu' si cu Lenuta in vizita de lucru la Paris.
Sunt cazati la Ritz. Lenuta in budoar isi aranjeaza parul. Cioc-cioc la usa:
- Chi e la?
- Se moa... ie.
- Intra, Nicule!
********************************************************************************
Din jurnalul de calatorie al unui turist american...

VENETIA:
Am sosit in oras dupa o ploaie torentiala, cred. Toate strazile sunt inundate. Nu se circula decat cu barca. Cu toate acestea barcagii sunt foarte veseli si canta niste cantonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi si broasca de la usa camerei oracaie ingrozitor.
LONDRA:
N-am vazut nimic din cauza cetii. În ultima zi, ceata s-a ridicat pentru cateva secunde si am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul statea, dar eu n-am mai stat.
MADRID :
Orasul este frumos, are strazi largi, cu fântani ecvestre si statui arteziene. Au si un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbareti, ospitalieri si se numesc romani.
PARIS:
Dupa cate îmi aduc aminte de la scoala, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, strazile Parisului sunt pline de japonezi. Numarul frumoaselor si renumitelor frantuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi vazute decat sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru si care reprezinta o italianca uratica ce zambeste tâmp.
PRAGA:
La Praga am cunoscut o blonda delicioasa, care m-a servit cu o sunca de neuitat...
BUCURESTI:
Ghidul turistic pe care-l am la mine, aparut în New York, îmi prezinta Bucurestiul drept capitala Ungariei. Cred ca la mijloc este o greseala. În Gara de Nord se vorbeste mult turceste, ceea ce ma face sa cred ca nu sunt in Bucuresti, ci în Frankfurt pe Main.
******************************************************************************
Primarul Parisului era foarte ingrijorat in privinta invaziei de porumbei de pe Champs-Elysees.
Nu putea nicidecum sa-i alunge din oras. Intregul Paris era plin de rahat de porumbei.
Parizienii nici nu mai puteau calca pe alei, nici sa conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere sa tot cureti strazile si trotuarele.
Intr-o zi intra in primarie un om care-i face primarului o oferta: "Iti pot scapa frumosul oras de plaga columbeasca fara nicio plata. Dar trebuie sa promiti ca nu-mi vei pune nicio intrebare. Sau, imi poti plati un milion de euro si sa-mi pui o intrebare."
Primarul cantari oferta si o accepta rapid. A doua zi, omul se catara in varful Turnului Eiffel, isi descheie redingota si elibera un porumbel albastru. Porumbelul albastru dadu de cateva ori din aripi si apoi se pierdu in inaltul cerului parizian. Toti porumbeii din Paris au vazut porumbelul cel albastru si s-au adunat in aer in urma acestuia. L-au urmat cu totii intr-un nor urias spre Rasarit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a intors complet singur la omul ce-l astepta inca in varful Turnului Eiffel. Primarul era in extaz. A considerat ca omul si porumbelul albastru au infaptuit o adevarata minune scapand Parisul de plaga porumbeasca.
Desi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a inmanat un cec cu un milion de euro si i-a spus ca, intr-adevar, voia sa-i puna o intrebare. Omul accepta banii si-l invita pe primar sa-i puna UNICA intrebare. Primarul intreba:"Aveti si un tigan albastru??"
********************************************************************
Întro vreme când "afacerile" nu mai mergeau asa bine ca la începutul lui 2000, doi tigani - cersetori în Paris, se întâlnesc întâmplator, dimineata la metrou. Fac prinsoare, care va aduna mai multi bani pâna deseara.
La apusul soarelui se întâlnesc din nou; primul scoate din buzunar 20 de euro iar celalalt 650 de euro.
- Am plâns si am spus ca am acasa 10 copii flamânzi, am îngenunchiat si m-am vaitat ca nevasta mi-e bolnava, dar mai mult decât amarâtii astia de 20 euro nu am capatat. Tu cum ai procedat?!
- Simplu! Am scris pe o bucata de carton ca îmi lipsesc doar 10 euro sa plec înapoi acasa.

5 comentarii:

  1. Sunt haioase. Chiar simţeam nevoia, după o zi cam urâtă...

    RăspundețiȘtergere
  2. pai, si de-asta te-am asteptat....sa ne mai descretim fruntile :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Max,
    :)) ma bucur ca ti-au descretit putin fruntea.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Rokssana,
    multumesc mult pentru cuvintele calde!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sarut mana, Carmen! Voiam si eu sa "popularizez poantele acelea cu americanul, dar nu ma lasa "cerberul". Ramane sa fac transcriere.

    RăspundețiȘtergere