vineri, 14 septembrie 2012

Alo, centrala?

Am primit astazi aceasta minunata poveste pe e-mail, poate ca deja o stiti, dar daca nu, atunci... merita sa o cititi!

Pe când eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata în perete. Receptorul stralucitor atârna într-o parte. Eram înca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, înauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si în plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh închis în sticla, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni în preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat în jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pâna am ajuns la scara. Telefonul! Am târât repede un scaun din sufragerie pâna în hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat în microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la
ureche: "Centrala."
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu în telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma întrebarea.
"Nu este nimeni acasa în afara de mine..."- am bolborosit.
"Îti curge sânge?" - m-a întrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi frigiderul?" - m-a întrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," -
spuse vocea.
Dupa aceea am început sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica... Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem în parc cu o zi inainte, manânca fructe si alune.
A venit apoi o zi în care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a început sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am întrebat-o, "De ce se întampla ca pasarile, care cânta atât de frumos si aduc atâta bucurie oamenilor, trebuie sa se sfârseaca într-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a înteles afectarea, pentru ca mi-a spus încet, "Wayne , tine minte întotdeauna, ca mai sunt si alte lumi în care se poate cânta".
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala" - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am întrebat-o.
Toate astea se întamplau într-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.
Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Îmi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese în cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai încercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni... Adesea, în momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cât de rabdatoare de întelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atâta timp cu un baietel ca mine.
Dupa câtiva ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat în escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora între avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de-o vreme. Apoi, fara sa ma gândesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo, centrala?"
Miraculos, am auzit aceeasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala"
Nu planuisem asta, dar m-am auzit spunând: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvântul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pâna acum."
Am râs, "Deci tu esti, într-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cât de mult ai însemnat pentru mine la vremea aceea?"
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cât de mult au însemnat telefoanele tale pentru mine?! N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cât de mult m-am gândit la ea de-a lungul anilor si am întrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Întreaba de Sally".
M-am întors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii".
Am întrebat de Sally.
"Sunteti un prieten?" - m-a întrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne"
"Îmi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma în ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamâni în urma."
Înainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie în caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era, "Spune-i ca sunt si alte lumi în care se poate cânta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit... Stiam la ce se referea Sally...
----------------------------------------
Astazi este ziua fratelui meu si m-am gândit ca zau, acesta poveste s-ar potrivi perfect firii lui... LA MULTI ANI, MIRCEA! :)

10 comentarii:

  1. Cum se infiripa prietenii de-o viata,chiar daca n-auzi decat o voce.:)

    Sincer ,Carmen,cred ca si aici,in aceasta lume tot asa ceva se intampla.Chiar daca nu ne cunoastem decat virtual stim foarte multe unii despre altii.

    La multi ani fratelui tau,nascut in aceeasi zi cu Tudorul meu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) asa-i?! si eu simt la fel! îmbratisari, draga prietena.

      Cât priveste Tudor, Angi draga, sa-ti traiasca feciorul si sa te bucuri în fiecare zi de succesele lui! sanatate multa si numai bucurii!

      Ștergere
  2. ce m-a emotionat povestea pe care ai postat-o...m-a emotionat foarte tare...

    la multi ani fratelui tau,mult noroc si reusite in ceea ce face,sanatate si sa va bucurati mereu ca sunteti aproape unul de celalalt!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) si pe mine m-a miscat... de aceea am si decis sa o postez. Imi place sa o citesc si recitesc...

      Multumesc mult, draga mea draga. Si tie si fratelui tau, aceleasi urari! pupici

      Ștergere
  3. Lui MIrcea şi ... tuturor: La Mulţi Ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. da, am primit-o, oricum merita citita zilnic...
    superba poza "cu lacrimi"!
    la multi ani sarbatoritului!
    buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am stiut eu! ;) da, asa am primit povestea, cu fotografii cu tot.
      Sa ai o zi minunata!

      Ștergere
  5. E o poveste emoționantă!
    Mi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere